Sursă: Laferrère B. et al., The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 2005, PMC2824650
Scopul studiului este de a evalua dacă GHRP-2 (Growth Hormone-Releasing Peptide-2), agonist sintetic al receptorului de grelină GHS-R1a, poate influența apetitul și consumul real de alimente la persoane sănătoase.
Grelina este un hormon periferic, produs în principal la nivelul stomacului, care participă la reglarea foamei și a echilibrului energetic. În plus, activarea receptorilor GHS-R1a stimulează eliberarea de hormon de creștere (GH).
Cercetătorii verifică dacă GHRP-2, care activează același sistem receptor, poate provoca o creștere măsurabilă a apetitului și a consumului spontan de calorii la om.
Tip: studiu clinic dublu-orb, controlat cu placebo, cu design încrucișat (cross-over).
Participanți: 7 bărbați sănătoși cu vârsta medie de aproximativ 26 de ani și IMC mediu de 22.8 kg/m².
Intervenții:
perfuzie cu GHRP-2 la 1 µg/kg/oră timp de 270 de minute;
sesiune de control cu placebo – NaCl 0.9% – cu aceeași durată.
Test alimentar: după perfuzie, participanții au acces liber la un bufet, ceea ce permite măsurarea consumului energetic spontan.
Parametri monitorizați:
consumul caloric total și distribuția macronutrienților;
concentrațiile de GH, glucoză și insulină;
percepția subiectivă a foamei și dorința de a mânca, evaluate prin scale vizuale analogice.
Consum alimentar
În timpul sesiunii cu GHRP-2 s-a observat o creștere semnificativă a energiei consumate spontan față de placebo.
creștere de aproximativ 35.9%;
GHRP-2: 136.0 ± 13.0 kJ/kg;
placebo: 101.3 ± 10.5 kJ/kg (p = 0.008).
Nu s-a constatat o modificare semnificativă în distribuția relativă a proteinelor, carbohidraților și lipidelor.
Participanții au manifestat o tendință mai puternică de a începe să mănânce după expunerea la GHRP-2.
Răspuns hormonal
GHRP-2 determină o creștere clar exprimată a secreției de hormon de creștere, comparativ cu placebo.
GHRP-2: 5550 ± 1090 µg/L/240 min;
placebo: 412 ± 161 µg/L/240 min (p = 0.003).
În cadrul observației nu s-au constatat modificări semnificative ale glucozei plasmatice sau insulinei.
În acest studiu mic și de scurtă durată nu au fost raportate reacții adverse semnificative.
Percepții subiective
Participanții au raportat o senzație crescută de foame și o dorință mai puternică de a mânca în timpul expunerii la GHRP-2.
Efectul este tranzitoriu și scade progresiv după încetarea perfuziei.
GHRP-2 demonstrează capacitatea de a crește consumul spontan de alimente la participanți sănătoși în condiții experimentale controlate.
Rezultatele susțin rolul sistemului receptor GHS-R1a în reglarea apetitului la om.
În același timp, a fost observat un răspuns GH puternic exprimat, ceea ce confirmă activitatea caracteristică a GHRP-2 asupra secreției hipofizare.
Studiul creează o bază pentru cercetări suplimentare în afecțiuni caracterizate prin apetit redus și pierdere de masă corporală.
Rezultatele nu permit formularea unor concluzii privind efectele anabolice, de recuperare sau clinice pe termen lung.
număr foarte mic de participanți – doar 7 persoane;
au fost incluși exclusiv bărbați tineri cu greutate corporală normală;
a fost studiată o perfuzie intravenoasă de scurtă durată, nu o expunere prelungită;
studiul nu evaluează modificări pe termen lung ale greutății corporale sau ale compoziției corporale;
rezultatele nu pot fi transferate direct la persoane cu obezitate, cașexie sau alte afecțiuni.
Studiul arată că activarea GHS-R1a prin GHRP-2 poate duce la o creștere măsurabilă a foamei și a consumului de alimente la om.
Efectul observat asupra GH confirmă faptul că molecula influențează simultan secreția hipofizară de GH și mecanismele legate de apetit.
Datele sunt interesante pentru cercetări clinice ulterioare în afecțiuni cu apetit afectat, dar nu dovedesc de sine stătător eficacitatea terapeutică.
Din cauza dimensiunii reduse și a duratei scurte a studiului, sunt necesare cercetări controlate semnificativ mai ample, înainte de a putea fi formulate concluzii privind aplicarea clinică.
Informațiile prezintă rezultatele unui studiu științific specific și au exclusiv scop educațional și informativ. Acestea nu reprezintă un sfat medical, o recomandare de tratament, o instrucțiune de administrare sau o indicație de dozare.